A fost lansată o carte-testament, “Ultimele”, de Ion D. Sîrbu, un volum care strânge fragmente din scrisul autorului şi confesiuni făcute înaintea momentului morţii. Sîrbu s-a stins în septembrie 1989, n-a mai apucat căderea regimului comunist care-i frînsese viaţa.
| 
Ultimele, o carte testamentară de Ion D. Sîrbu
Embed: ” id=’embedvideo’ />
Link:
În noiembrie 1988, Ion D. Sîrbu afla că suferă de un cancer al bolții palatine. Operația și tratamentul nu-l ajută, moare în septembrie ’89, înainte să vadă căderea regimului comunist, regimul care-l băgase în închisoare și-l persecutase, nevinovat fiind. Noul volum, intitulat “Ultimele”, aduce câteva piese inedite: mărturii de pe patul de spital, scrisori și transcrieri de pe bandă magnetică ale unor confesiuni pe care scriitorul i le-a făcut, pe ultima sută, unui nepot al său.
Născut într-o colonie minieră sărăcăcioasă, Ion D. Sîrbu porneşte ca elev strălucit. Tânăr cu vederi de stânga, pe filieră sindicalistă, ajunge doctorand al lui Blaga, devine membru al Cercului Literar de la Sibiu, pentru ca apoi să fie dat afară din Universitate pentru că a refuzat să-și calomnieze profesorii. Mai mult, comuniștii îl aruncă în închisoare pentru șase ani și jumătate. Ficționalizată, viaţa lui va fi povestită de Marin Preda în “Cel mai iubit dintre pământeni”, atribuită personajului Victor Petrini.
Cât a trăit, Ion D Sîrbu a publicat câteva piese de teatru, romane pentru copii și povestiri, cu un ecou de critică discret. După ’90, romanul “Adio, Europa. Jurnalul unui jurnalist fără jurnal” și corespondența au constituit adevărate revelații pentru public.
Dincolo de valoarea operei lui, Ion D. Sîrbu rămâne pentru noi și ca un model moral. E printre cei care, în timpul comunismului, au rezistat tuturor torturilor și au refuzat orice concesie.
